 |
| http://flikieapp02.appspot.com/bf04c28e4c524a8781f243ee78c7ea6e.jpg |
r.e.m. sunt o planetă ciudată. fără vise. abid titulului. constant uitător. fără paşi în cavernele magice ale visului. ascuns vederii mele. conurbaţia acelor lumi în care păşesc astral s-a strâns rotitoare în infnit şi a scăpat o scurtă scânteie. alb-ASTRĂ. al treilea vis viaţa asta. ca o ştampilă înmuiată prea tare în esenţe, a lăsat şi pe lângă urme ale trecerii. poate nu e similar cu un copil surd care aude pentru prima dată, sau un aborigen care vede zăpadă pentru prima dată. dar puternic, sunet constant de suflet înaripat.
 |
| http://www.fotoblur.com/api/resize?id=195926&width=900&height=700&v=5 |
fetiţă. o lume albastră. cerul albastru. nuanţe peste tot. timpul se scurge ca într-un vârtej. clipele stau agăţate pe cer ca plumburii albaştrii nori. comunicarea e absolută. pulsăm cu toţii sub acelaşi soare albastru ca un muşuroi de furnici albastre, legate de conştiinţa supremă. fizic. cu mănunchiuri luminoase de fire albastre. mănunchiuri, acestea se împletesc bizar în ţesături minunate, din mişcarea noastră. care e lentă, ca un balet ciudat, ascuns timpului, dezvăluit doar zburătorilor. sclipiri fantomatice se preling pe firele întinse, lumina lor e pretutindeni, albastră, împletită în părul celor care se opresc o clipă să se extazieze de viziune.
 |
| http://www.flickr.com/photos/jerricaraglin/4975920547/sizes/l/in/photostream/ |
urmărind magicele fire ajungi cu privirea la sursă. pete informe de albastru şi scântei de lumină. magnifice, prezenţa lor pe planetă impunea respect şi distanţare. legăturile acelea mă fascinau totuşi, m+am apropiat. o căldură rece mă învăluia pe măsură ce mă apropiam. paşii deveneau ecouri fără timp ale prezenţelor mele viitoare. deşi trecătorii strigau la mine să mă întorc, că e periculos, că nu se face aşa ceva.
dar apropiindu-mă am ştiut sferele perfecţiunii, am simţit infnitul în mine şi am tăiat toate firele ştiind că voi fi liberă. ştiind că murind voi fi mai vie decât oricând.
şi visul s-a terminat cu o senzaţie de linişte pe care numai iubirea ţi-o poate aşeza în suflet.
 |
| http://img001.damp.ro/2010/3/30/big_Abstract_Desktop_Wallpapers_Abstract_Blue_Dream.jpg |
9 comentarii:
nu cred ca intamplator am vazut in dimineata asta un film despre paradisurile lui gaugain.si,desi poate parea cam fortata similitudinea,simt nazuinta aceluiasi val,pe o panza intretesuta cu albastru,poate ca o respiratie de care plamanii au nevoie printre reverberatii autumnale,atat de dense,scoarte de copaci rasarind din te miri ce.
fetita impletind suvite castanii cu albastrul imacultului
Si totusi s-a trezit..
cerasela
unda puternică se simte. dacă şi eu am început să îmi aduc aminte ce visez...
:)
denaide
asta era şi ideea.
:D
Una din ele.
normal
Retoric,
caci nici un raspuns n-ar fi deplin:
Oare noi ne traim visele sau ele ne traiesc pe noi?
retoric sau nu: noi suntem visele, câteodată incidente în realitatea fizică trăită, altădată parţial subconştiente, din astral, pot fi reflexii în spirit ale unor energii total adormite şi care trebuie trezite.
prin periscop lumea se priveşte perpendicular şi atunci când sunt valuri apa mai înceţoşează lentila finală.
frumoasă retorica, în general :)
Noi suntem visele, dar care "noi"?
:) Retorica-i mai degraba o bataie de cap..
functionala uneori.
eei
şi acum o să începem să lăsăm tăcerea runelor să şoptească despre primii paşi. despre naşterea timpului din curgerea albastră a luminii pe obrazul unui arhanghel, sau poate descompunerea minunată a luminii în cele 7 posturi de extensie, sau cele 12 fragmente de stea din fiecare respiraţie, complicând infinit ecuaţia cea mai simplă din eternitate: viaţa.
mai bine las tăcere aici pentru că astfel ceea ce e, E.
Trimiteţi un comentariu