vineri, 28 octombrie 2011

aVATARa

http://barocsi.com/wp-content/gallery/graphicdesign/door2.jpg




în cerc cele trei triunghiuri de aur delimitează latura eternităţii, timpul rotund pe care îl re-trăim până la integrare. matriea ce defineşte orizontul întâmplărilor a ajuns azi în punctul perfect sferic al unui nou loop. o săgeată infinită se naşte din punctul acesta şi noi suntem vectorii unei noi lumini. se desface în felii infnitzecimale timpul fiecăruia şi aceste filamente de lumină cad într-un dans imens de frumos în iarba umedă, iubită de paşii trecătorilor. spirala melcului s-a deschis în sunetul iubirii care face maeria să vibreze. copacii îşi unduie capetele albastre în vântul stelar. ştiu calea cea mică şi numărul mare. amândouă sunt respiraţia mea, înăuntru inspiraţia în linia sufletului şi expiraţia în muzica sufletului. aleg să aşez timpul matricei fizice pe plasa de lumină pe care cele două o ţes constant pentru a păstra oglinda intactă.



http://barocsi.com/wp-content/gallery/graphicdesign/infinity2.jpg




 latura frumuseţii plouă peste cele 7 miliarde de scântei de lumină. imaginează-te zburând peste sufletul indigo al tanimei (gaya) şi ai să vezi marea de păsări de albastru suflând valurile timpului întru spaţialitate. se întrepătrunde în matricea oglinzilor prin orificiile prin care sufletul îşi respiră sentimentele. păsări imateriale desnează mantre citite de îngeri. totul e geometrie sacră, muzica sferelor şi curgerea infnită a sfântului duh. duhul fiecăruia legat în marea de simţiri a spiritualităţii omenirii. glasul culorilor îmi şopteşte în rotiri horusiene limba pietra. transcrisă pe genele unui arhanghel e sclipirea fără semăn a sufletelor. coji suprapuse de lumină vibratorie desfac relitatea în realitate. 








http://www.marketwallpapers.com/wallpapers/20/wallpaper-118687.jpg








deschide ochii lumină blândă, cerul e al tău. căuşeşte-ţi sufletul ca armonia sunetului infinit să îţi rotunjească sfera aurică, transpi(nspi)raţia spiritului. gustă magma fără formă ce se revarsă din iubirea eternă a ceea ce este TOT. în marginea timpului, universul găzduieşte particulele visare, imense buli de magnetism, atracţia naturală a dragostei. copaci de lumină îşi iţesc frunzele alb filigranate printre cântecele lacrimilor serafimilor. simte cu toate celulele pulsul focului divin ce şterge vibraţia mică, o alătură normalului pentru că TOT e parte din tine şi tu eşti parte din TOT. 

libertate cuvântul OM la infinitiv.




2 comentarii:

Larisa spunea...

Sa fii binecuvantat omule.

Ally spunea...

Ajuta la...detasare. Multumesc!