PARADIGMA NATURALULUI

http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/0/0e/Campfire_and_sparks_in_Anttoora_3.jpg

 


trăim. conştient sau nu. acum şi aici sau purtaţi de vântul inconştientului. suntem. pentru că în interior suntem extensia luminii. suntem infinitul desfăşurat în matricea spaţiu-timp din realitatea fizică. dacă priveşti în afara respiraţiei sufletului vei vedea, oglindite, sentimentele interioare. cu cât eşti mai aproape de starea de a FI (stări pe care le poţi accesa în meditaţie, în contemplaţie sau pur şi simplu în activităţi de zi cu zi care îţi încântă inima) cu atât stările se apropie mai mult de beatitudine. pentru că energia sufletului: iubirea, lumina şi cântecul lui dumnezeu sunt în tine, în toate şi în toţi. acolo accesezi adevărata trăire pe care o vei aduce în conştienţa unui ego limitativ, pe care conştient, în starea pură înainte de a coborâ îmbrăcat în cele 9 foi de lumină ţi-ai ales-o ca ănvăţător. se ataşează respiraţiei ca natural al unei trăiri sufleteşti. limita este impusă pentru a experimenta, particularităţi ale detaliilor, pe care cu conştiinţa extinsă în infinit devine tot. deschiderea conştiinţei e moartea cea mică, ce trezeşte în tine senzaţia adevărului. nicio stare modificată de conştiinţă nu poate face asta. nicio meditaţie, nicio tehnică, nimic. numai acceptul şi trăirea întru complet. numai îmbrăţişarea cu toată fiinţa a tot ceea ce este, numai urmarea fluxului luminos din inimă. în sus pe traseul limbii, până în "cerul" gurii şi apoi, prin salt intenţional în pituitară şi pineală. în jos, pe traseul nervilor până în tălpi, până în steaua pământului, cristalizată de acum în sufletul pământului.

http://ididitmyway.com.au/wp-content/uploads/2011/07/deep-breath.jpg

ce este moartea? este adevăr. este creaţie. este poarta prin care păşeşti în absolut, în tine. înapoi în lumina care te modelează şi te ne-crează în fiecare clipă. pentru că procesul evolutiv nu însemnă "scriptic" nici înălţare, nici acumulare, nici îmbunătăţire. înseamnă rarefiere, natural, dispariţie în masa de scântei. a fi cpnştient şi a crea şi în acelaşi timp a fi supus acelui val de lumină care îţi umple plămânii cu iubire. hrana sufletului sunt trăirile. spiritul e mai presus de ele. e vid. e neconectare în conectare totală. 
ştiu că nu ştiu. dar ceea ce simt pot exprima şi asta împleteşte lumea fizică în cea non-fizică, doar intuită. dacă închizi pentru o clipă ochii şi îţi imaginezi cel mai frumos apus de soare imaginabil şi încerci să te afunzi în el, să te umpli de beatitudinea infintiă a unui moment perfect, aşa cum sunt toate, şi apoi vei deschide ochii şi vei citi aceste rânduri, cuvintele vor deveni nori şi imaginile soare. pentru că în lumina din toţi şi din toate, naturalul funcţionează în ciuda tuturor nuanţelor pe care noi le dăm realităţii pe care credem că o percepem.
de fapt, închişi voit în acest stadiu de dezvoltare, suntem ceea ce suntem. privim lumea printr-un ochi destrămat al unei ţesături pe care noi am aşezat-o între noi şi lumină pentru a construi în noi mai mult decât infinitul. pentru a reuşi, pe o cale asumată, să ne întoarcem în lumină. 
iar pentru asta trebuie teoretic să nu faci nimic. dacă esenţa sinelui interior răzbate prin ţesătură. dacă nu, atunci trebuie cumva să înţelegi croiala ţesăturii şi să o destrami, conştient prin trăire, arderea nodurilor, prin căutare, prin "greşeală". prin asumarea şi continuarea căutării frecvenţei inimii dar şi a traducerilor oferite de cognitiv. de corpul mental, nu de mintea conştientă. mintea conştientă e doar o antenă, nu un instrument care emite gândirea. gândirea e în tine, e în pietre, e în stele. e o stare vibratorie a luminii ca de altfel toate lucurile de pe lumea asta. natural legate între ele şi amplificate într-un vis la o vibraţie impusă între două limite pe crae noi aici le sesizăm şi le dăm nume: BINE şi RĂU. dar peste toate acestea, realitate completă a fiinţelor noastre trece ca peste un fir de praf, pentru că în infinit nu e decât lumină, nu suntem decât noi şi conştiinţa noastră.

http://flikieapp02.appspot.com/bc9c9280a2694c3287d9ec004221f280.jpg

întotdeauna mai e un pas de făcut, deci fă-l acum. întotdeauna vei găsi ceva nou de integrat, deci acum e timpul. mereu îţi vei construi perspectiva interioară pe ceea ce poţi integra, pe ceea ce poţi simţi, pe ceea ce poţi înţelege.
omul, din spatele acestor postări se aşează şi el în râul clocotitor al schimbărilor. eu-ul fizic al meu, componentă a mai marelui sine suprem din care am coborât, rupt în particule luminoase, de-a lungul unor fire cristaline de energia iubirii, îmbrăcămintea prin care încet încet, energia spiritului iese la suprafaţă. 
paradigma personală conţine şi partea asta de materie vibratorie înceată a luminii. senzorial identificată ca Flipi. o bucată infimă a unei ţesături de lumină ce îşi pierde intenţiile, existenţa şi influenţa în infinit. 
realitatea interioară a mea, cea pe care o împletesc în celelalte realităţi pe care cei care au ales această experienţă odată cu mine, este puţin diferită de ceea ce proiectez în afară şi parţial asta se întâmplă din cauza fricilor, din cauza incapacităţii pe care mi-am introdus-o voit în câmpul conştienţei în momentul coborârii vibraţiei. este ceva ce trebuie să accept şi să transform în mine. dar orice tehnică sau forţare nu duce decât la naşterea unei alte breşe, unei alte probleme. aşa că mă voi lăsa dus de val pentru că aleg să reprezint pulsul universului şi singura măsură posibilă e abandonul.
în faţa unei relaţii care se încheie, în faţa uneia noi care abia începe (deşi dacă privesc pe linia miilor de ani în care tot venim aici, nu este chiar perspectiva corectă), în faţa copilului pe care îl am din prima relaţie, în faţa trecutlui şi în faţa viitorului. în faţa prietenilor, în faţa amicilor, în faţa cunoscuţilor. în faţa părinţilor, a fratelui meu, a tuturor celor care mă cunosc sau nu mă cunosc. cognitiv, fizic.
tuturor vă spun că nu calea e importantă, că nu contează dacă stai la coada vacii sau la un computer la NASA, contează ceea ce simţi şi ce faci cu asta. sistemul de referinţe e dinamic într-un sistem dinamic, cu elemente dinamice. conştienţa voastră e parţial visul luminii, parţial vis. şi atunci, găsind în naturalul lumii (care la o analiza subiectivă, raportat la propriul metronom compus din gânduri, sentimente, judecăţi, poate părea trist, catastrofal chiar) acea ancoră de care avem nevoie pentru a privi lucrurile mai aproape de natura lor adevărată, vom fi conştienţi de paşii pe care îi facem şi vom conştientiza că suntem întotdeauna acolo unde trebuie, că putem şterge orice negativitate din orice, pentru că şi noi la rândul nostru am fost acel lucru, putem privi adevărul pentru că suntem adevărul.

paradigma creată de mine mă aşează acum, unde sufletul atinge cerul, într-o relaţie în care nimic nu mai funcţionează, unde meseria pe care cu drag mi-am ales-o tinde să se înnece în praful ridicat de atingerea fundului lacului secat unde a picat din înalt, unde ceea ce scriu pare să se piardă într-un vârtej al timpului pe care nu mai pot să îl opresc. şi cu toate astea eu mă abandonez unei lupte care nu există pentru că ştiu ceea ce simt. şi ceea ce simt e că am nevoie de un nou început. poate aceste rânduri le las pentru băiatul meu, matei ca să poată percepe puţin din acest adevăr atunci când o să ştie să citească. poate îl las pentru mine, ca să conştientizez, spunând adevărul, frecvenţa corecta pe care să mp aşez. poate o spun pentru tine trecătorule, care nu mă cunoşti, dar recunoşti în lucrurile spuse aici o parte din realitatea ta. contează şi nu contează. ceea ce e important e că nu există sfârşit, nu există decât ceea ce există.


am trecut recent printr-o poartă (cei care sunt hiper-sensibili pot confirma existenţa acestor porţi de energie, portaluri, vortexuri, naturale în curgerea firească a energiei) şi am adăugat un alt strat corpului fizic, eteric, astral, mental, cauzal, spiritual, atmic, enesic şi supraenesic. de fapt de a desface încă o foiţă de ceapă de pe acestea pentru a le lăsa întru manifestare în fizic. 
şi când ai să poţi face asta fără să faci ceva anume atunci vei ştii să FII. vei înţelege că ceea ce faci e ceea ce gândeşti, că ceea ce simţi e ceea ce visezi că fiinţezi şi că nu există altă realitate decât fiinţa interioară. care conţine TOT. dumnezeu chiar e în toţi şi în toate.


o zi minunată, un weekend perfect şi o viaţă plină de lumină vă doresc, oricare v-ar fi paradigmele construite mental! desfaceţi voalul şi priviţi în infinit şi atunci veţi ştii unde sunteţi şi pe unde vă poartă paşii sufletului. NATURAL. iubire eternă e infinitul!