SEMIOTICĂ EXISTENŢIALĂ

istoria pierdută, uitată iese la suprafaţă. luminanţa soarelui urmăreşte o progresie fibonacci în privinţa intensificării valorii acesteia. atmosfera pământului, cât şi a celorlalte corpuri cereşti prezente în sistemul nostri solar se mofifică, se crează, re-nasc. polii magnetici ai pământului au luat-o la fugă de-a lungul unor linii de putere necunoscute. conştiinţa oamenilor se modifică, subiecte care nu existau până acum 10 ani au invadat toate sursele de informare. toate, lucruri verificabile, palpabile, ştiinţific demonstrabile. nimic magic, nimic special. doar evidenţe ale unor fenomene naturale, coborâtoare din dimensiunile imperceptibile fizic, dar a căror existenţă o admite şi ştiinţa. s-au descoperit în ultimul an mai multe elemente care bulversează total legile fizice: s-a depăşit viteza luminii, bosonul lui higgs aparent nu există, lumină creată din materie ne-creată... câte şi mai câte.


toată lumea caută ceva, un răspuns, o bază de referinţă, un sistem în care să se poată aşeza, pentru că valuri imense ale modificărilor conştiinţei care ne propulsează în fizic ne tot aruncă de colo colo, rupând orice reper. şi asta e foarte bine. pentru că în toată îmbulzeala creată, se rup limite, credinţe limitatoare devin aripi, gândirea încet încet îşi găseşte locul potrivit. totul se normalizează. totul se amplifică. totul.


fiecare îşi face alegerile într-un complex de stări ale conştiinţei care ne definesc pe noi ca oameni în viaţa fizică, aceste alegeri cumva influenţate de toate stările de conştiinţă ce ne definesc în toate planurile existenţei, conducând inevitabil către o stare sau o altă stare de vibraţie în funcţie de aceste alegeri. privind obiectiv procesul nu poţi să te laşi influenţat de polaritatea aparentă a existenţei în planurile de vibraţie inferioară în care se delimitează conştienţa noastră, decât dacă trăieşti fără a conştientiza existenţa. fără a apleca sufletul către trăirea celorlalţi, către vântul de toamnă, către păsările ce dansează pe cer, către tot ceea ce te defineşte ca şi fiinţă: toate strările vibratorii ale materiei şi ale non-materiei care te compun. poţi să alegi să te bucuri de fiecare particulă de praf care îţi e surată sau de fiecare gând în sincronicitate cu simţirea sufletului. şi atunci vei ştii limba lui şi vei fii mai aproape de tine, începând să înţelegi mai bine natura adevărată a existenţei şi toate cele.


aşa că, trecătorule, dacă tu crezi că poţi împărtăşi celorlalţi o părticică, oricât de mică, din lumina ta interioară, dacă eşti pasionat de filme care deschid conştiinţa şi aduc informaţii ce fac lumina din tine să danseze, dacă scrii muzică ce scoate corpurile subtile din starea de adormire aparentă în care tu le percepi, dacă ai ceva de spus sau de arătat ce poate lumina acea cărare ce e în fiecare, făcând cerul să se răstoarne şi să îşi ocupe locul potrivit, în mintea sufletului, boltind-o, dacă ai citit şi ai asimilat cunoştinţe străvechi sau le-ai cules din gura bunicilor, dacă simţi că poţi aduce o contribuţie la crearea nouluipământ nu pot decât să te aştept cu braţele deschise. vino, să visăm lumea de mâine azi, ca drumul de la azi la mâine să nu mai însemne o dreaptă de la punctul A la punctul B, ci o rază de lumină din suflet, călătorind în afara timpului şi spaţiului fizic, direct în adevărul din inima ta: OM-ul.

AMIN!