LUPA

http://kristinasaid.files.wordpress.com/2011/02/article-1350686-0cea7849000005dc-181_964x605.jpg?w=508&h=319

priveşti lumea printr-o lupă. eşti întotdeauna atent la distanţa dintre ochiul tău şi sticla bombată din faţa ta. mai puţin atent la imaginea incertă ce se conturaeză prin siliciul transparent pe care îl interpui mereu în faţa cristalinului (diapazon ce vibrează pe limba culorilor). detensioneză braţul şi vei surprinde rama, contrastantă cu restul, inutilă, nefiind transparentă. e timpul nopţii seminţiei de piatră, aici, anul îşi întoarce curbele maiestuoase, moebiusice, exact cum şarpele îşi leapădă pielea, timpul îşi strânge resorturile pentru un nou început. în limba energiei, e o echilibrare a acelei sinusoide infinite a ne-creatului pe de o parte şi a materiei manifeste în conştiinţă pe de alta. 

http://aliceboboc.files.wordpress.com/2010/05/kirlian1.jpg

inima simte fluxurile curgătoare ce converg în a structura lumile supra-sensibile. în pârgul întoarcerii, pe ramurile fractalice ale ţesăturii infinite din fiecare clipă în care eşti prezent. solstiţiul de iarnă e ora 12, verticala înălţată pe cei doi şerpi de lumină din fiecare, trăirea profundă şi eternă e teluricului, a conştientului colectiv. pe acea scară elicoidală se ridică, pe fundalul trecerilor, transformărilor, o sferă urişă de lumină, atât de puternic energizată încât, deşi prezentă în straturile rarefiate ale conştiinţei înalte, are emisii de raze gama în lumea fizică. toate biocâmpurile sclipesc fantastic, ca cel mai frumoase artificii şi instalaţii de pom, luminând eterul cu irizaţiile lor ce-au hiptonitizat îngerii, ce stau, umăr lângă umăr, ascultând simfonia culorilor de iarnă dezvăluindu-se. 

http://www.aquamarin.com.sg/blog/wp-content/uploads/2011/03/AquaMarin-Bioluminescent-Algae.jpg

acea sferă, lumina lui Mithra, ante-zoroastru, semiotica pierdută a luminii re-începerii, pare, nasul lui rudolf. conducând sania celestă printre constelaţii, întrerupând pentru o clipă raza de lumină din stele, ancorând echilibrul în lumea fizică, inscripţionând pe pământul udat de ninsoare cuvinte din cer. colinde îngereşti, cruci de lumină, triskele ce se rotesc în cercuri concentrice, când în stânga când în dreapta, creionând orizontul evenimentelor în lumea fizică. 


pe zăpadă rîmân imprimate tălpile îngerilor. ridică-ţi corpul de lumină peste linia orizontului şi ai să citeşti, atunci când priveşti cu sufletul, scris acolo:
LA MULŢI ANI! SĂRBĂTORI FERICITE! 


tot ceea ce rămâne de făcut e să aşezăm, unul lângă altul, visul fiecăruia şi din minunata împletitură se va naşte o perfectă floare alb-indigo ce miroase a vărsător. râuri de lumină curg din ceruri, lăptoase, imprimţndu-şi albiile de frumuseţe în carnea timpului. priveşte cerul şi bucură-te, trecător în infinit, pentru tine cântă cerurile!

copil de lumină zâmbeşte, nu există colind mai frumos!