UMBRE PE CEAŢĂ

http://www.realitatea.net/foto_1195679_poza-cu-galaxia_895993.html

starea de observator conştient derulează în faţa ochilor ipostaze ce dezvăluie natura infinitului. plutind în starea aceasta îţi descoperi aripile, îţi insuflă, ca incidenţă a tuturor experienţelor trăite, visate sau gândite o stare de bine. o fiinţare în interiorul infinitului infinit din interior. dar pentru a surprinde şi oglindirile trebuie să sincronizezi timpul liniar cu cel sincron. să vezi cum, noaptea pe ceaţă, proiectezi umbre pe vălătuci, fantomatice prezenţe ale unei materii conglomerante în jurul spiritului tău. prismele prin care priveşti realitatea sunt de fapt nişte procesoare de imagine, matematic construite pe calapodul gradului tău de conştiinţă. respirând conştient, încercând măcar să cuprinzi fiecare pâlpâire a materiei din jurul tău vei regăsi unda creţiei din tine. vei simţi fluviul de materie albă ce pluteşte în fineţea aproape de nepătruns a sufletului. 

http://www.realitatea.net/foto_1171821_semnul-exclamarii-in-spatiu-foto-x-ray-nasa-cxc-ifa-d-sanders-et-al-optical-nasa-stsci-nrao-a-evans-et-al_862199.html

în formele ei de condensare în atmosferă, apa crează spectacole minunate, normale dat fiind natura elementului primordial care poartă numele acesta. dacă ai putea vizualiza apa cu ochii sufletului ai rămâne legat acolo pentru eternitate pentru că bucuria care izvorăşte din frumuseţea ei nu are limite, curge prin ochii heruvimilor întru perfecţiune. condensată în ceaţă, apa devine o poveste de demult, conuri de energie necreată îşi dezvăluie pentru o clipă existenţa, pentru ca apoi să zboare în eter. s-a întrebat cineva de ce micile celule care văd sunt conuri şi bastonaşe? de ce primele scrieri sunt foarte aproape de limba copacilor, de ce lumina se desface în 7 raze minunate, cântate la unison de 7 îngeri ce coboară pe fiecare rază? de ce mirosurile sunt ataşamentul primar al memoriei? de ce limba nevorbită spune mai mult decât orice cuvânt?
atunci când e ceaţă, priveşte în balta de pe drum şi ai să îţi zăreşti aripile, eterice, parfumate de lumina din care se nasc, acum o secundă vizibile, acum bătute de vânt dispărând. 
ca să vizualizezi corect trecerile de la o culoare la alta şi degrade-urile într-o lucrare de grafică de orice fel trebuie să mijeşti ochii. identic trebuie să mijeşti conştienţa, nu să o părăseşti, dar să deschizi puţin uşa aceea ruginită din tine, cu adevărat să pui mâna pe mâner şi să tragi cu forţă. 

http://www.bryanbradley.com/M45_20061014_dd600_avgbin_filtered.jpg

ceaţă densă, lumină în contre-jour, umbră proiectată pe ceaţă. noapte. bucuria descoperirii, noutatea, prospeţimea unui gând. reverii ale unor toamne din alte vieţi. lumină în ochi. 
respir.