9 CEASURI gRELE

http://1.bp.blogspot.com/_bBjDh2rNk3w/TRZzBxC3KiI/AAAAAAAAGSY/GkyDhe1xEeY/s1600/MuntiiBucegi-Sfinxul.jpg

relativ-absolut. între cele două ai să te zbaţi inutil. ai să găseşti un spaţiu de aparentă logică în care ai să te simţi în siguranţă. acolo vei putea da vina pe autorităţi pentru cele 9 ore petrecute în trafic, la -8 grade celcius, mişcţndu-te cu 0,5 km/h. privind cum şirurile de maşini blocate se lăţesc ca nişte râuri de zăpadă într-o avalanşă. doar că totul cu încetinitorul. ai să te zbaţi între frustrarea de a avea o maşină capabilă de 200 km/h şi a o utiliza pe post de godin. ai să dai vina pe echipajele de poliţie care trec nepăsătoare pe lângă coloanele interminabile fără măcar să anunţe că drumul e închis şi să facă toată lumea cale întoarsă sau măcar să meargă cineva cu capul pe umeri să analizeze o situaţie similară unui joc de tip puzzle în care mişti câteva piese care nu sunt la locul lor şi rezolvi situaţia. sau măcar să priveşti hipnotizat, din cauza deshidratării şi a foamei şi al somnului, jocul de lumini produs de girofarele maşinilor de poliţie.

http://visboo.com/img/25022010/62259.jpg

poţi privi faptele ca pe nişte înşiruiri de stimuli pentru organele senzoriale şi pentru raţiunea imediată a întâmplărilor, analizate la nivel de statistică existenţială referitoare la experienţa de viaţă acumulată sau poţi căuta penelul acela de lumină care desenază în noaptea aparentă din jur linii de lumină. le poţi citi, nu e nimic imposibil. poţi alege să schimbi ceea ce vezi pentru că vederea ascunde lumina. pe soare puternic, cu zăpadă pe drum, din loc în loc, în funcţie de incidenţa rezelor soarelui, strălucirea puternică te va orbi parţial. identic, trăirile tale te vor face să te îndoieşti. să te îndoieşti că ai intrat singur pe un drum desfundat, plin de zăpadă, la ora 4:30 dimineaţa pentru că aşa ai simţit. să îţi asculţi glasul interior chiar şi în momentul în care rămâi blocat în zăpadă şi nu e nimeni în jur... doar ca să trăieşti adevărata omenie, câteva minute mai târziu, când alţi oameni au văzut posibilitatea pe care ai deschis-o şi acum te urmeză şi "împreună" oameni de la rebu, bgs, puşti de bani gata, oameni simpli rezolvă o ecuaţie imposibilă. singurul drum pe care s-a putut ocoli blocajul de pe DN1 din dimineaţa de 26 ianuarie 2012 a fost acel drum prin Petreşti Pădure, unde în jur de 10 maşini la început au traversat cei doi piepteni împletiţi de maşini, unul dinspre Ploieşti, altul dinspre Bucureşti. au lucrat ca o entitate în ciuda gerului, în ciuda viscolului care ardea faţa, în ciuda maşinilor conduse de începători... totul a mers strună, în sunetul minunat al viscolului, în simfonia unei frecvenţe a omeniei şi ajutorului.

http://www.michaelandersongallery.com/images/large/The-Ice-Cavern-MAG1.jpg

lumea magică a cristalelor de gheaţă. lumea fractalică a desenelor cimatice ale apei cristalizate pe geamuri. fulgi care te fac să zbori în lumi de poveste. lumina unui alb imaculat. legături lingvistice între frecvenţa cea mai joasă a apei şi răceala care o însoţeşte. revărsarea luminii în distanţe diferite, în raze diferite la ore diferite. legături între spaţiul sacru al copilăriei şi bucuria inexplicabilă a acestora de a se abandona ţinutului alb, de a face omuleţi de zăpadă, de a face îngeraşi în zăpadă... de a culege frecvenţa corectă din orice. de a ştii să zâmbeşti gerului de afară care îţi îngheţă ştergătoarele şi să te laşi purtat în tine, în gustul vântului şi în strălucirea naturală a zăpezii. să aşezi peste toate nu aşteptarea, nu frigul, nu frustrarea ci curăţenia, curgerea şi speranţa.

şi peste toate, să laşi să ningă, să laşi micii clopoţei de lumină să ne cânte pe la geamuri amintiri din viitor, să smulgă din akaşice amintiri o rază de mai sus şi să o aşeze pe portativ, între scânteile de lumină născătoare de nea. să te imaginezi fulg de nea, zburând, dus de vânt, împreună cu alte miliarde de fulgi materializaţi şi multe milioane nematerializaţi, atraşi de o forţă nevăzută către faţa binecuvântată a pământului. sărutând locul de plecare pentru o întoarcere binemeritată şi pentru aşteptarea unei noi plecări. până te confunzi la infinit cu ceilalţi fulgi de zăpadă, dar tot atât de prezent în tine, unic şi etern.