dacă aduni mărţişor cu mărţişor îţi dă Liviu, şi nu numai din cauza acestei adunări care coincide cu ziua lui de naştere (la mulţi ani, bratco fish!) dar şi pentru că la iniţiativa lui am pornit Dăruieşte şi oferă după ce el a înfiinţat gorj donator, o iniţiativă care pe lângă faptul că pledează pentru o lume mai bună, puţin de tot mai bună, deschide şi calea către alte iniţiative conexe şi a condus inevitabil către ce-a de-a doua iniţiativă ce a venit la pachet ca idee lângă prima: Întreabă un prieten.
oameni la Liviu, care au puterea să se gândească puţin mai încolo de apele proprii sunt pentru mine un val de speranţă. şi dacă există un asemenea om pe pământ atunci speranţa are combustibil pentru focul cel mai mare. şi ştiu că nu e singurul care face asta, sunt mulţi care rămân anonimi, dacă îi cunoaşteţi promovaţi-i, arătaţi lumii că se poate şi altfel. se apropie primăvare, re-naşterea vieţii şi a naturii, în curând vom atinge noul an dac odată cu solstiţiul de primăvară, tocmai am trecut prin sinuoasele energii ale dragobetelui, culegem în vise amintirea parfumurilor ameţitoare şi bucuria dimineţii sub soarele rotund.
pentru că am rărit posturile aici vreau să las totuşi semn de casarte pentru cei care tot trec pe aici, pentru că văd că o tot fac şi le mulţumesc pentru asta, înseamnă mult pentru mine. nu m-am oprit din scris, încerc să construiesc mai multe fundaţii pentru aceiaşi construcţie, care se cheamă noul pământ sau harmony group. atunci când aici e linişte, acolo e acţiune, atunci când aici e acţiune, poate scrie Laura acolo sau oameni minunaţi precum Camelia şi Valentin. sunt multe proiecte de suflet care se nasc acum, sunt multe care se derulează aşa că am speranţa că vom vedea din ce în ce mai multe şi ceea ce atâţia numesc cu înfrigurare sfârşitul lumii să nu fie altceva decât acea serie de transformări care ne vor conduce în lumea de mâine, fără griji, fără un sistem financiar care crează datorii şi înlănţuiţi, fără interese care să nu caute inima omului sau destul pentru fiecare. să facem această apoca-lipsă un apoca-destul. orice se poate transforma, orice se poate alchimiza în inimă. e doar o chestiune de opţiune. cine poate, vrea şi ştie o va face oricum şi asta într-un timp relativ scurt oricum. şi odată pornite transformările (ce au loc oricum de ceva timp şi de la începutul timpului, mereu pe o spirala a evolutiei) vom păşi pe pajiştea plină de lumină şi speranţă a omului nou.
1 comentarii:
da. eu,una,sunt convinsa ca lumea aceasta supravietuieste datorita unor structuri preacum acestea.ele o fac posibila,frumoasa,pulsatila.cei care daruiesc.
pentru asta,nu exista multe cuvinte.mai degraba,imbratisari si ghiocei limpezi
Trimiteţi un comentariu