ICS şi Zorro

Scoateţi creioanele şi impresionaţi hârtia cu gândurile voastre proaspete, să se mototolească viitorul sub greutatea gândurilor neexprimate!!.... să curgă cerneala printre nori şi tornade, să ne ridice peste cer, să ne expulzeze în dimensiunea fără de sfârşit care e în noi, în pietre, în zâmbet.

şterge, burete plin de sămânţă divină, perimatul şi tristul din rimele nostre pline de pânză de păianjen. exclamaţie fără de sfârşit sau început. e numai în noi un murmur adânc, o tantră secretă, care să ne elibereze, să ne urieşească, să atingem cerul cu buzele subţiate într-un sărut etern.

Aşa curgea din cortex, într-o zi simplă din septembrie, către inefabil, către convergenţa inexplicabilă din karma, către ceea ce este, a fost, va fi.... curgea ca un tsunami, împotriva curentului, sfredelind si zdrelind electronii singuratici, transformându-i în fotoni mici şi timizi, lichidul esenţă, suflarea noesică ce suntem. se prelinge printre gânduri capcană - materialitate obositoare - şi fulgere de fericire extremă - bucuria unui surâs - într-un carusel haotic şi absurd, nedecelat sau măcar intuit. este, ca şi cum ar fi singurul care există, înseamnă sau iniţializează. doar pentru tine, noi, eu, tu

şi mereu la fel, până ce vom deschide ajna şi apoi sahasrara şi vom gusta tărâmul etern, şi nu în vis ci în esenţă. zbor.

PS: În lupta eternă dintre ICS şi Zorro aştept provincia, aviz profesioniştilor....