Când am auzit primele acorduri am crezut că e o glumă. cine putea să vadă pe afişul de 120 x 60 pixeli de pe myticket point punct ro, or something, că mai cântă cineva înaintea lui Al Di Meola?...
oricum partea introductivă a fost chiar amuzantă, nu am mai făcut de mult glume la kilogram ca atunci. săracul a.g. weinberger de altfel un muzician destul de talentat, a avut o concurenţă neloială, oricum puţini ar fi stat drepţi în faţa micuţului ochelarist de sorginte italiană.
a fost o explozie de lumină şi culoare, un carusel euforic de mi şi fa şi înlănţuiri perfect executate şi coordonate. o trupă de nota 10, condusă magistral de un "menestrel" de nota 20. poate mai spectaculos în compoziţii decât McLaughlin, mă aşteptam să improvizeze mai mult, dar biss-ul de 25 minute, sala în picioare, ba chiar şi prezenţa lui weinberger la piesa Sundance, au compensat cumva ceva ce aşteptam.
oricum, nota 10.
2 comentarii:
Te invidiez (in sens pozitiv) ca ai avut sansa sa-i asculti in concert :).
Da 8->. Mai lipseşte Paco din trilogie. Şi din păcate câţiva care nu mai pot buchisi sloavele de pe portativ (ex Eberhard Weber).
Nu puteam să îl pierd la bis.
Trimiteți un comentariu