unde?

şovăielnică, pleoştită şi neagră,
boţită într-o masă amorfă
de nerecunoscut
zace
pe cimentul ud şi cenuşiu
esenţa unui muritor de rând.


e arsă
ca un cazan vechi de rufe
în care
s-au spălat prea multe
inconştienţe şi vise spulberate.


şerpi
încolăciţi în infinit -
moebiusian -
de smoală
perfidă
şi zgură
de nori urieşeşti
strâng
în strânsoarea cea de pe urmă
ultima suflafre,
spulberă
miasma unei dimineţi curate,
alungă
irizaţia perfectă a unui gingaş gând.


corodate,
două aripi murdare
în zadar
încearcă
să zboare...
e numai palida oglindire tremurătoare
a unui gând;
a unei împliniri.


şi atunci
zbura-vom
unde?
cânta-vom
unde?