miercuri, 26 martie 2008

ARS POETICAE

ARIPI DE CEAŢĂ

Înalt
rarefiat în absolutul cel mai seducător
ca un pinten invizibil
înfipt în carnea tremurătoare a timpului.

lumină celestă
prin ochi de copil inocent
turnată în forma extremă a unui fractal la pătrat
sclipind cu şuier urieşesc
prin cavernele viselor mele.

excrescenţă difuză
prin ploile infinitului scăldată
ascuţită în sufletul Gaya-ei
rotunjită în ireal
- vis de copil nenăscut
încă...

sunt un diapazon confuz pe planşeta goală....visez

sâmbătă, 5 ianuarie 2008

Un început târziu, mai târziu de 12 octombrie anul trecut

Paradoxul e că nu am început acum şi nici nu ştiu când are să se sfârşească.

Puţinele cuvinte de aici nu vor fi nici început dar nici continuare căci punctuaţia am pierdut+o undeva, ascunsă de vicisitudinile vieţii. Trebuia să fac acest pas, să rabufnească undeva cuvântul care ne eliberează.

De ce un blog? E mai ieftin decât o carte şi mai accesibil decât o scrisoare ce prinde mucegai în timp. Nu e şi nici nu poate înlocui adevărul dar poate ridica măcar o sprânceană.

ceea ce contează e numai ceea ce spui, nu întotdeauna ce rămâne în cortex.