sâmbătă, 5 ianuarie 2008

Un început târziu, mai târziu de 12 octombrie anul trecut

Paradoxul e că nu am început acum şi nici nu ştiu când are să se sfârşească.

Puţinele cuvinte de aici nu vor fi nici început dar nici continuare căci punctuaţia am pierdut+o undeva, ascunsă de vicisitudinile vieţii. Trebuia să fac acest pas, să rabufnească undeva cuvântul care ne eliberează.

De ce un blog? E mai ieftin decât o carte şi mai accesibil decât o scrisoare ce prinde mucegai în timp. Nu e şi nici nu poate înlocui adevărul dar poate ridica măcar o sprânceană.

ceea ce contează e numai ceea ce spui, nu întotdeauna ce rămâne în cortex.