joi, 9 iulie 2009

(DE)SERVICII DE SERVICIU

Hmm... îmbătat de vântul "primăvăratic" de afară, am uitat de realitatea imediată, de noroiul din societatea palpabilă în care trăim, în care ne mişcăm tentaculele pline de nematociste, acolo unde soarele răsare în spatele blocurilor pline de mucegai şi drame umane.
Într-o astfel de clipă îmbătătoare am poposit şi eu -din motive independente de voinţa mea şi anume pitricică pe DN1 intersectat cu parbriz maşină = crăpătură- la asigurări. şi nu la oricare, ci la liderul pieţei, că aşa a fost să fie... şi ce să vezi? o adevărată saga, o călătorie iniţiatică de care, probabil că şi Manole ar fi fost mândru.
se ia un showroom românesc 100% şi se dezvoltă o temperatură ambientală numai propice dezvoltării unor bacterii aerofage -adică peste 30 grade celsius- şi se dă o coadă de 6 pesoane pe care trei agenţi de asigurări au reuşit cu greu să îi rezolve în trei ore. aplauze. cortina se lasă, ruptă şi obosită de atâta profesionalism. se mai dă una bucată "secretar" pus degeaba la un birou la care nu e mai deloc. şi iată imaginea cu care România vrea să cucerească culmi de netrecut, să iasă pe piaţa comunitară şi să aibă un cuvânt de spus, o poziţie de apărat.
să ne ierte Cel de sus, dar în situţia în care ne aflăm, mă gândesc, cu mintea cea de pe urmă, că ar trebui să ne străduim să erupem, să spargem bariere, să scoatem capul şi să ne avântăm, să facem ceva. măcar să depăşim lentoarea din minţile noastre topite de caniculă şi atinse de mucigai.
asta până când o să înţelegem că "serviciile" sunt bunul cel mai de preţ pentru care un cetăţean poate plăti. acum când te gândeşti că o să plătim şi pentru tichetele de sănătate, nu mă mai miră că am decăzut atât de tare, că fundul gropii de gunoi de la Chiajna, ars şi obosit de atâta tristeţe, e undeva peste nivelul ochiului nostru - ochiul critic de această dată.

aş dori, totuşi, să îi mulţumesc domnului căuia, la ora 4:30 (adică la mai bine de 30 minute după evadarea spectaculoasă a unuia dintre cei trei agenţi la sfârşitul programului) i s-a înmuit sufletul şi de culoarea fericită de pe obrajii mei coloraţi în alb după atâta saună franceză (e vorba de showromul Citroen de pe Barbu Văcărescu) şi mi-a rezolvat şi mie dosarul.

despre povestea care m-a adus în patria Ţiriac Asigurări (no. 1 în România) şi anume disrupţia moleculară a parbrizului, poate în episodul viitor, până atunci comanda la mouse şi ctr+s frumoase în continuare.