luni, 30 noiembrie 2009

Late again...

Încep cu alt+shift de două ori, pentru că nu vrea niciodată din prima. E ca un carusel halucinant, în care am căzut cu toţii şi nici măcar nu ne-am dat seama. Au trecut vise, vorbe, acorduri pe un grif de contrabas, amintiri strivite într-un pumn de copil.
Ca de obicei, decalat în timp şi spaţiu, privesc lumea aceasta rostogolindu-se nudă şi absconsă, şi visând îmi aduc aminte. Dau apă morţilor şi apoi zâmbesc debordant nou-născuţilor.

PARANTEZĂ

dacă ai fi, dacă ai putea, dacă ai avea şi daca ai crede... ce spectacol trebuie să fie să priveşti acest du-te vino infinit, la milisecundă, pasaje de chitară rece peste oboi şi saxofon, drum drept, strălucitor şi aproape de nesesizat. Ajunşi aici trec în subconştienţă, plecaţi devin hiperlucizi şi calzi. cu toţii înclinaţi bizar într-o altă lume, pe un meridian energetic abstract, pierduţi în dimensiunea adevărată, himere magnetice.
disonanţă şi microfonie în oraşul de fier

trezire din paranteze

curbura timpului, aplecată peste noi, aripă ascuţită în etern, descifrată de nicolai ivanovici lobacevski poate, înţeleasă frugal de albert einstein şi pictată îndeaproape de salvador dali, ne va proteja, ne va pirograva pe alveolele pulmonare, în fiecare moleculă de oxigen care intră, cruci mici de lumină, ce ni se vor scurge în sânge şi-l vor îngroşa, ca pe un şerbet. când ne vom împrăştia, corpurile noastre de lumină se vor scurge pe ţărână, se vor impregna, amprentă de arhanghel. şi acolo unde pica-vom va creşte, des, iarba şi o floare, poate.

aducerea aceasta aminte şi gândul neînţeles va fi pecetea. pentru rest vom citi în nisip, ca în cafea, urmele lacrimilor, arsura a ceea ce va fi. imparţial.

PARANTEZĂ

Şi apoi zbor, peste creste, peste nori, pentru două zâmbete, două primăveri. strâns lipite.

luni, 26 octombrie 2009

Re...

LIBERTATEA: Ajutaţi un tânăr remarcabil: Răzvan Zăinescu



Răzvan Zăinescu este un tanăr de 32 de ani, remarcabil, inteligent, cu un deosebit simţ al umorului, cu studii solide, care şi-a ales singur drumul avand un viitor promiţător. Absolvent de ASE, Răzvan a lucrat la Mastercard, în Saint Louis, Missouri, iar ulterior la Reuters, Oracle şi Deloitte. A fost acceptat la MBA şi s-a însurat pe 20 iunie 2008 cu Raluca, "femeia care nu a încetat să-i lumineze chipul şi inima".
Se hotărâseră ca în 2009 să aibă un copil şi apoi să fie părinţi cu "doi băieţi şi o fată". Dar viaţa i-a rezervat lui Răzvan o grea încercare la care nimeni nu se aştepta…
CALVARUL A INCEPUT DIN SENIN

În ziua de 28 decembrie 2008, timpul s-a oprit pentru Raluca si Răzvan Zăinescu. Se aflau la Cluj, la socrii lui Răzvan, şi se pregăteau de Sărbători.Plănuiseră să meargă cu naşii la un restaurant şi să se simtă bine între prieteni. Nenorocirea i-a lovit din senin. În timp ce dormea la prânz, Răzvan a fost cuprins de convulsii. În 15 minute a ajuns un echipaj SMURD, iar în clipa în care doctorii au intrat în casă, lui Răzvan i s-a oprit respiraţia. A fost nevoie de 40 de minute de resuscitare si de şase injecţii cu adrenalină în inimă pentru a-l readuce la viaţă, timp în care creierul s-a aflat în hipoxie.

LA UN AN DE LA ACCIDENT, CAUZA NU ESTE CUNOSCUTA

Răzvan a intrat în comă profundă – comă 3 pe scala Glasgow (scala Glasgow notează de la 3 la 15, în care sub 3 nu există decât moarte clinică iar 15 înseamnă starea unui om normal). La aproape un an de la acea zi nefericită, cauza crizei rămâne încă o necunoscută. Răzvan a fost transportat la Spitalul de Urgenţă din Cluj. În urma analizelor RMN, Răzvan a fost diagnosticat cu Encefalopatie Hipoxo-ischemică, având leziuni pe creier, în urma hipoxiei, la nucleii bazalici şi în cortexul parietal. Şansele pe care le-au dat toţi doctorii au fost minime în ceea ce priveşte viaţa şi recuperarea lui şi au spus că până nu iese din starea de comă nu se poate face o estimare realistă a efectelor hipoxiei. Ulterior, în ianuarie 2009, Răzvan a fost transportat cu elicopterul SMURD la Bucureşti, acolo unde s-a trezit din comă, deschizând ochii iar în urma testelor a fost reevaluat pe scala 8 Glasgow. Răzvan a continuat să dea şi alte semne: a mişcat capul, a mişcat puţin o mână şi un picior.



RAZVAN A FOST LA TERAPIE IN GERMANIA SI POLONIA


Cazul a fost acceptat în februarie de clinica LMU din Munchen, acolo unde Răzvan a primit terapie intensivă neurologică şi a participat la recuperare. Această şansă a fost posibilă cu ajutorul acordat de către firma Deloitte, la care lucrează. Într-o perioadă de patru luni, Răzvan a evoluat de la starea neurovegetativă la o stare de receptivitate minimă. În căutarea unui loc mai accesibil financiar, Răzvan a fost mutat la clinica din Bydgoszcz, Polonia, pe 26 mai 2009. Aici i s-a aplicat o terapie revoluţionară, stimularea electrică a nervului mediancentral. Pe 23 iulie, Răzvan s-a întors acasă şi răspundea activ, îndeplinind cu succes ceea ce i se cere. Din păcate însă, pe 16 august, tânărul a fost internat la Institutul de boli infecţioase Matei Balş, din cauza unei infecţii: o endotelită streptococică de cateter recanalizat parţial.

ACUM ARE NEVOIE DE VOI!


Răzvan s-a întors din nou acasă, pe 1 octombrie, iar analizele sunt bune. Din fericire, nu a pierdut ceea ce câştigase în lunga perioadă de terapie. Acum însă Răzvan îşi continuă lupta pentru viaţa sa. Şi are nevoie de ajutorul vostru! Suma de care este nevoie pentru ca Razvan sa continue tratamentul in viitoarele luni, este de 150.000 de euro.Această sumă va fi folosită astfel: 10.000 euro pentru tratamentul la Centrul de medicină hiperbară din Constanţa; 5000 euro pentru plata terapiilor între seriile de terapie hiperbară (kinetoterapie, logopedie, reiki, acupunctura, reflexoterapie, masaj, osteopatie) şi 135.000 euro pentru continuarea tratamentului medical pe o perioadă de 4-5 luni, la o clinică de recuperare neurologică din Germania adecvată stadiului neurologic al lui Răzvan

CUM IL AVUTATI PE RAZVAN?

Din 13 octombrie 2009, timp de o lună, printr-un SMS, valabil in reţelele Vodafone, Orange şi Cosmote, la numărul 890, prin care vei dona 2 euro pentru tratamentul lui Răzvan.De asemenea, conturile la care se pot face donaţii pentru Răzvan sunt:

ING Bank N.V.Amsterdam Sucursala Bucuresti, Agentia Mihai Bravu
Cod SWIFT : INGROBU
BIC 606410008
Titular de cont : ZAINESCU GABRIELA MINODORA (mama lui Razvan)
IBAN: RO45INGB0000999900077895 (RON)
IBAN: RO71INGB0000999900077912 (EUR)
IBAN: RO60INGB0000999900077916 (USD)
BRD GSG Agentia Theodor Pallady
Cod SWIFT: BRDEROBU
Titular de cont : ZAINESCU GABRIELA MINODORA
IBAN: RO54BRDE441SV14528194410 (RON)
IBAN: RO20BRDE441SV02209874410 (EUR)

BCR: Banca Comerciala Romana Sucursala Sector 3
Bd. Decebal nr. 11, bl S14, sector 3 Bucuresti
Cod Swift: RNCB ROBU
Titular de cont : ZAINESCU GABRIELA MINODORA
IBAN: RO93RNCB0318005670430001 (RON)
IBAN: RO27RNCB0074005670430003 (EUR)

vineri, 9 octombrie 2009

Copy - Paste - Pentru oricine poate ajuta

RalucaAnaMaria1

Valentina Pălanici avea 30 de ani. Un soţ care o iubea, Mihai Pălanici. Un puşti haios şi năzdravan, Robert, care o iubea. Un pui de om, Raluca, care s-a născut pe 24 august 2009, care urma să o iubească.

Valentina Pălanici avea o familie, bucurii şi necazuri, realizări în viaţă şi datorii la bănci, lecţii de făcut, copil mic de alăptat, doi copii de iubit şi îngrijit, un soţ de înţeles şi de iubit, o mamă bolnavă de ajutat, o viaţă de trăit.

Valentina Pălanici a fost o femeie obişnuită din România. Un om şi atât. Care a murit pentru că aşa a vrut un alt om.

Valentina a născut al doilea copil, pe Raluca Ana-Maria, pe 24 august 2009, la Spitalul Pantelimon.

Copilul perfect sănătos, fără probleme.

La Valentina au apărut complicaţiile.

Pe 25 august 2009, Valentina era la terapie intensivă, cu transfuzii de sânge. Diagnostic: apoplexie utero-vaginală.

Valentina nu s-a mai trezit după naştere.

Pe 27 august 2009, Valentina a murit.

Valentina a fost.

În urma ei, doi copii orfani. O dramă, pentru că Robert crede că mama lui a murit din cauza naşterii. O dramă, pentru că fetiţa va creşte cu o vină care nu este a ei.

În urma Valentinei, un soţ care îşi ţine capul în pumni şi se întreabă. De ce? Ce să le răspundă copiilor, când nici chiar el, om mare, nu poate răspunde la această întrebare?

Mihai nu ştie ce să facă. Are datorie 14.000 de euro credit la bănci, Valentina era coplătitor. Mihai este încurcat în acte şi legi pentru creşterea copilului nou născut. Mama Valentinei (bunica copiilor) este pensionată pe caz de boală. Mihai are nevoie de un jurist care să îl sfătuiască, dar pe care nu îl poate plăti, pentru că nu are cu ce.

Datoriile la bănci nu i le poate plăti nimeni, că toţi avem. Dar Mihai poate fi ajutat în alt mod.

Ajutându-i pe copii. Cu lapte praf şi pampers pentru Raluca. Şi ce s-o mai putea pentru Robert. Astfel Mihai ar face economie şi ar plăti mai uşor ratele la bănci.

Despre situaţia asta fără ieşire mi-a scris o prietenă, pe 8 septembrie 2009. Ştie exact ce s-a întâmplat în spital şi situaţia familiei. S-a gândit că poate reuşim să facem rost de nişte lapte praf şi scutece pentru Raluca Ana-Maria. Prietena mea a scris unor firme de profil – niciun răspuns. Mi-a spus că asta este singura soluţie în acest moment, să scriu aici. I-a spus şi lui Mihai. Mihai a intrat pe blog şi i-a spus: „Doamne, câţi copii şi oameni bolnavi şi chinuiţi sunt, pe noi nu ne va ajuta nimeni, la câţi sunt de ajutat acolo…

Eu am un singur răspuns: Oamenii hotărăsc pe cine şi cum ajută.

Asta e.

Povestea morţii Valentinei

Valentina a fost chemată mai devreme la Spitalul Pantelimon, de către medicul cu care urma să nască, Dr. G.C, acest medic urmând să plece în concediu. Valentinei i-a fost provocată naşterea înainte de termen. Valentina Pălinici ceruse naştere prin cezariană, însă medicul a considerat că ea poate naşte normal (aici a fost şi o remarcă oribilă din partea medicului, pe care nu doresc să o reproduc – nu face cinste nici măcar aurolacului din canale, dar unui medic…). Fără a mai aştepta rezultatul analizelor – analize care indicau că sângele Valentinei nu se coagulează -, medicul a început procedura pe masa de naştere. Valentina nu a putut naşte normal. În urma procedurilor, Valentina a avut ruptură de splină, ruptură de uter, a făcut blocaj renal şi o hemoragie puternică, a intrat în comă. Pe timpul sarcinii, analizele pe care le făcea Valentina erau interpretate la o altă clinică, la care lucra un membru de familie al medicului G.C. În urma acestor complicaţii, Valentina a murit. Stop cardiac. A fost înmormântată în cimitirul din comuna Pantelimon, judeţul Ilfov.

Copilul a cântărit 4,5 Kg la naştere. În acelaşi timp cu copilul a ieşit şi uterul.

Dumnezeu să te odihnească în pace, Valentina.

S-or găsi câţiva Oameni buni să îţi ajute copiii, ca să te poţi odihni în linişte.

Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi… Mihai a spus ca orice ajutor e binevenit… Multumesc din suflet!

ING Bucureşti – Sucursala Floreasca

Cont RON: RO 28 INGB 0000 9999 0048 0460

Titular: Palanici LILI Mihai

Mihai mulţumeşte tuturor prietenilor şi oamenilor necunoscuţi din România care timp de 3 zile au donat sânge pentru Valentina: din Galaţi, Târgovişte, Piteşti, Buzău, Brăila, Câmpulung, Bucureşti.

Mihai îi asigură pe toţi că Valentina a fost o femeie sănătoasă şi puternică. Trei zile s-a luptat din răsputeri cu moartea, Valentina a vrut să trăiască pentru copiii ei.

Mariana Maria Cirnu

Consilier, Directia Financiara

joi, 24 septembrie 2009

ICS şi Zorro

Scoateţi creioanele şi impresionaţi hârtia cu gândurile voastre proaspete, să se mototolească viitorul sub greutatea gândurilor neexprimate!!.... să curgă cerneala printre nori şi tornade, să ne ridice peste cer, să ne expulzeze în dimensiunea fără de sfârşit care e în noi, în pietre, în zâmbet.
şterge, burete plin de sămânţă divină, perimatul şi tristul din rimele nostre pline de pânză de păianjen. exclamaţie fără de sfârşit sau început. e numai în noi un murmur adânc, o tantră secretă, care să ne elibereze, să ne urieşească, să atingem cerul cu buzele subţiate într-un sărut etern.

Aşa curgea din cortex, într-o zi simplă din septembrie, către inefabil, către convergenţa inexplicabilă din karma, către ceea ce este, a fost, va fi.... curgea ca un tsunami, împotriva curentului, sfredelind si zdrelind electronii singuratici, transformându-i în fotoni mici şi timizi, lichidul esenţă, suflarea noesică ce suntem. se prelinge printre gânduri capcană - materialitate obositoare - şi fulgere de fericire extremă - bucuria unui surâs - într-un carusel haotic şi absurd, nedecelat sau măcar intuit. este, ca şi cum ar fi singurul care există, înseamnă sau iniţializează. doar pentru tine, noi, eu, tu

şi mereu la fel, până ce vom deschide ajna şi apoi sahasrara şi vom gusta tărâmul etern, şi nu în vis ci în esenţă. zbor.

PS: În lupta eternă dintre ICS şi Zorro aştept provincia, aviz profesioniştilor....

miercuri, 5 august 2009

IRONIA S(M)ORŢII

Chiar aşa, pentru că astăzi, contemplând eu nemuritor şi rece ce trece ca acceleratul de Cernavodă prin faţa ochilor celor care nu cuvântă (pentru că nu m-am putut abţine) faptul că pe măsură ce maşina pe care o conduci este mai scumpă pe atât sunt mai puţine şanse ca şoferul să poarte centura de siguranţă (mai excludem din femei pentru că par a fi ceva mai prevăzătoare probabil dintr-o defecţiune genetică legată de ceva ce în trecut era un proces natural şi absolut frumos şi perfect: naşterea) s-a întâmplat să mă aflu la ora cutremurului într-o clădire de pe Magheru declarată în urma a mai multe expertize ca fiind în pericol de prăbuşire în caz de cutremur.
Acum eu mă întreb ca puştiul de 10 ani a cărui curiozitate nu o poţi stăvili aşa cu una cu doua, dacă în acea fatidică ora eu eram în clădirea accea şi nici măcar nu am simţit cutremurul, atunci probabil că e ori karma ori într-adevăr se construia pe vremea accea sau pur si simplu eram in lift, deşi eu cred că eram în lift.
Oricare din cele mai de sus ar fi nu pot decât să mă minunez şi să mă înclin în faţa vieţii, ne mai face o surpriză din când în când. de data asta plăcute...

joi, 9 iulie 2009

(DE)SERVICII DE SERVICIU

Hmm... îmbătat de vântul "primăvăratic" de afară, am uitat de realitatea imediată, de noroiul din societatea palpabilă în care trăim, în care ne mişcăm tentaculele pline de nematociste, acolo unde soarele răsare în spatele blocurilor pline de mucegai şi drame umane.
Într-o astfel de clipă îmbătătoare am poposit şi eu -din motive independente de voinţa mea şi anume pitricică pe DN1 intersectat cu parbriz maşină = crăpătură- la asigurări. şi nu la oricare, ci la liderul pieţei, că aşa a fost să fie... şi ce să vezi? o adevărată saga, o călătorie iniţiatică de care, probabil că şi Manole ar fi fost mândru.
se ia un showroom românesc 100% şi se dezvoltă o temperatură ambientală numai propice dezvoltării unor bacterii aerofage -adică peste 30 grade celsius- şi se dă o coadă de 6 pesoane pe care trei agenţi de asigurări au reuşit cu greu să îi rezolve în trei ore. aplauze. cortina se lasă, ruptă şi obosită de atâta profesionalism. se mai dă una bucată "secretar" pus degeaba la un birou la care nu e mai deloc. şi iată imaginea cu care România vrea să cucerească culmi de netrecut, să iasă pe piaţa comunitară şi să aibă un cuvânt de spus, o poziţie de apărat.
să ne ierte Cel de sus, dar în situţia în care ne aflăm, mă gândesc, cu mintea cea de pe urmă, că ar trebui să ne străduim să erupem, să spargem bariere, să scoatem capul şi să ne avântăm, să facem ceva. măcar să depăşim lentoarea din minţile noastre topite de caniculă şi atinse de mucigai.
asta până când o să înţelegem că "serviciile" sunt bunul cel mai de preţ pentru care un cetăţean poate plăti. acum când te gândeşti că o să plătim şi pentru tichetele de sănătate, nu mă mai miră că am decăzut atât de tare, că fundul gropii de gunoi de la Chiajna, ars şi obosit de atâta tristeţe, e undeva peste nivelul ochiului nostru - ochiul critic de această dată.

aş dori, totuşi, să îi mulţumesc domnului căuia, la ora 4:30 (adică la mai bine de 30 minute după evadarea spectaculoasă a unuia dintre cei trei agenţi la sfârşitul programului) i s-a înmuit sufletul şi de culoarea fericită de pe obrajii mei coloraţi în alb după atâta saună franceză (e vorba de showromul Citroen de pe Barbu Văcărescu) şi mi-a rezolvat şi mie dosarul.

despre povestea care m-a adus în patria Ţiriac Asigurări (no. 1 în România) şi anume disrupţia moleculară a parbrizului, poate în episodul viitor, până atunci comanda la mouse şi ctr+s frumoase în continuare.

miercuri, 3 iunie 2009

din ciclul "la tine cum se vede?" - sau drumul zilnic către birou

nu o sa fie o poveste, dar nici poesis. doar alegorie ploioasă după furtuna de aseară.
după ce am primit harul celor trei de "unu, unu, unu" şi un pa - pa, acompaniat de un dulce legănat din mână, m-am pierdut în lagunele nesfârşite din ochii lor, ochii copiilor.
şi ca să mă trezesc, în intersecţie la diham, căzuse vadim, îl flutura vântul pe trotuar şi un poliţist foarte preocupat îşi nota ceva în agendă. ce am ajuns... să îl pună poliţia comunitară pe vadim la loc.
apoi am călcat pe paşii unui "spiritchaser", am salutat pleroma şi am privit ochii invizibili ai unui eon-Doxomedon. numai preludiu pentru coborârea în lumea ascunsă privirii, un Dante modern şi "concrete", acolo unde limbajul se conjugă la timpul improbabil, singura certitudine fiind ritmul, astral şi ciudat, al inimii mele.
apoi se pierde imaginea, aşa cum se destramă visul dimineaţa, spălat de realitatea brută la care căscăm ochii, nevoiţi fiind să păşim iar în corpurile noastre lunatice.
şi ca prin vis, ceaţă şi spumă, vânt şi furtună, pulbere de lumină aruncată pe cer. ce au slobozit asupră-ne cei mammatus de ieri nu a fost decât un sărut adânc de la EL-EA. iubire

luni, 1 iunie 2009

Despre vocea poporului şi campania electorală

se pare că mă repet, dar ce să fac... e campanie electorală şi ca să încep fulminant şi să termin mai ştiu eu cum, azi, pardon, rectific, ieri am fost în parcul Naţional. Pe lângă surpriza imensă de a găsi lacul curat - pentru că citeam săptămâna trecută despre o realitate tristă: lacul din parc era pur şi simplu inundat de mătasea broaştei, privelişte nu tocmai îmbietoare pentru o plimbare cu copilu şi nevasta prin parc. se face că am citit pe relitatea.net cum cetăţeni erau revoltaţi de acest lucru şi mă gândeam: uite cât scandal fac "ăştia" nu ştiu că nu se întâmplă nimic în ţara asta? ei, uite azi am rămas mut când am văzut că există speranţă, încă nu a murit. - am găsit şi staff-ul de campanie care ne-a întâmpinat în dragul şi unicul nostru stil românesc: dă-i lu ăla micu, dă-i lu ăla micu! şi ne-a dat un monstruleţ albastru numai bun pentru fiul meu de 1 an şi 7 luni. acum sincer, dacă nici prichindelul nu l-a băgat în seama...
e trist când eşti mic şi neajutorat, iar viaţa îţi atârnă de nişte bani pe care părinţii nu îi au. aşa că dacă citeşti aceste trei rânduri, dă şi un SMS pentru un sufleţel la 848 sau la 858 pentru clinica de chirurgie de la spitalul marie curie (http://www.inimacopiilor.ro/campanie/campanie.php).
promit că data viitoare vin şi cu ceva versuri pentru că altfel simt că mă paradesc de tot...
să punem capacele la laptopuri, să păşim încet, să nu ne audă tastele paşii, să ne desprindem, astrali şi noesici, ca să luminăm pe cerul nopţii ca alpha centauri. pentru odihnă

sâmbătă, 23 mai 2009

Sfinţii noştri cei de toate zilele....

Bună seara naţiune, sau cum îşi aduce aminte românu de vremurile apuse.
Se făcea că, deunăzi, mai exact în fatidica dată de 21, luna mai, a picat iar o mare sărbătoare creştină, de s-a bucurat tot românu, că deh, e democraţie. Şi mai mult s-au bucurat toţi Constantinii şi Elenele din Bucureşti, cărora PDL-ul le-a trimis, pe şest, o vedere foarte frumoasă, de inspiraţie monahală, dar cu vădită tentă electorală. Şi nu vreau să cred ca cineva din măruntaiele partidului "a dat un search" în cartea de telefoane după toţi Constantinii şi Elenele din Buucreşti şi a luat cu copy - paste şi adresele de acolo. Poate fericitul a avut -circulau pe la începutul anilor 2000 nişte baze de date cu numele abonaţilor Conex şi Dialog - acces la informaţia celestă, sau pur şi simplu destui bani ca să acceseze informaţia de la cine a fost dispus să o vândă.
Şi nu mă sperie că e cineva destul de naiv să dea din mână astfel de informaţii ci că ei, clasa conducătoare şi-s făcut lecţiile, pe când noi, cei de pe partea cealaltă a mandatelor electorale suntem doar nişte păpuşoi prostuţi, care încă mai aşteaptă drobul de sare. Oare nu mai avem nici o putere? Oare s-a spălat lumea de curăţenie şi acum plutim în umbra propriilor coşmaruri?
Sau poate ar trebui să mă bucur că s-a gândit cineva şi la mine de ziua mea... mai bine mă gândesc că decât să imprim mii de felicitări şi plicuri mai bine donez un 2 euro -simplu cu un SMS la 858 -pentru clinica de copii de la spitalul Marie Curie şi măcar am spiritul împăcat, cel puţin până mâine când o luăm de la capăt. Sau poate era vorba numai de corpul eteric....
Sau poate nu.

sâmbătă, 7 martie 2009

Am încercuit universul de trei ori azi-noapte după raza de lumină. Am găsit-o pe o planşetă de desen, încrâncenată într-o peniţă. Culorile cerului se năşteau ca din neant şi parcă era dimineaţă. Într-un final a început să plouă....
cu lacrimi uriaşe de arhanghel,
perfecte în tristeţea lor imaterială

zboară pasăre de lumină
peste noi
şi du-te,
peste Styx
în lumea frumoasă.

alină
culoare a incertului,
masca de final
şi lasă să cânte,
pe fundal
paladini si elvşi
în lumină

Ich verlasse heut dein hertz....