miercuri, 26 mai 2010

O jumătate şi trei sferturi

Când am auzit primele acorduri am crezut că e o glumă. cine putea să vadă pe afişul de 120 x 60 pixeli de pe myticket point punct ro, or something, că mai cântă cineva înaintea lui Al Di Meola?...
oricum partea introductivă a fost chiar amuzantă, nu am mai făcut de mult glume la kilogram ca atunci. săracul a.g. weinberger de altfel un muzician destul de talentat, a avut o concurenţă neloială, oricum puţini ar fi stat drepţi în faţa micuţului ochelarist de sorginte italiană.
a fost o explozie de lumină şi culoare, un carusel euforic de mi şi fa şi înlănţuiri perfect executate şi coordonate. o trupă de nota 10, condusă magistral de un "menestrel" de nota 20. poate mai spectaculos în compoziţii decât McLaughlin, mă aşteptam să improvizeze mai mult, dar biss-ul de 25 minute, sala în picioare, ba chiar şi prezenţa lui weinberger la piesa Sundance, au compensat cumva ceva ce aşteptam. 
oricum, nota 10.

2 comentarii:

-X- spunea...

Te invidiez (in sens pozitiv) ca ai avut sansa sa-i asculti in concert :).

Flipi spunea...

Da 8->. Mai lipseşte Paco din trilogie. Şi din păcate câţiva care nu mai pot buchisi sloavele de pe portativ (ex Eberhard Weber).
Nu puteam să îl pierd la bis.