joi, 3 iunie 2010

unde?

şovăielnică, pleoştită şi neagră,
boţită într-o masă amorfă
de nerecunoscut
zace
pe cimentul ud şi cenuşiu
esenţa unui muritor de rând.


e arsă
ca un cazan vechi de rufe
în care
s-au spălat prea multe
inconştienţe şi vise spulberate.


şerpi
încolăciţi în infinit -
moebiusian -
de smoală
perfidă
şi zgură
de nori urieşeşti
strâng
în strânsoarea cea de pe urmă
ultima suflafre,
spulberă
miasma unei dimineţi curate,
alungă
irizaţia perfectă a unui gingaş gând.


corodate,
două aripi murdare
în zadar
încearcă
să zboare...
e numai palida oglindire tremurătoare
a unui gând;
a unei împliniri.


şi atunci
zbura-vom
unde?
cânta-vom
unde?

3 comentarii:

Celestine spunea...

Arta inversiunilor este arta "intoarcerii" - resortul.
Mi-a sarit in ochi asta: "şerpi
încolăciţi în infinit -
moebiusian -"

Nu stiu cati stiu despre banda Moebius, dar am sa scriu despre efectul ei, metafizic vorbind.

Ai mari legaturi cu pasarea cu cioc intors : gryphusul, condorul, vulturul de anzi, etc.
Asocierea sau similiraitatea daca vrei o gasesti la corespondentul nazal nativ - aceeasi conformatie.
Era pasarea ghid din regresiile shamanilor si nu numai.
Mi se reconfirma radacinile-ti ancestrale. :)

Namaste

Celestine spunea...

Nu face referinta la nasul tau drept. Ci la pasare asociata nativilor.

Asta ca sa nu ma fac gresit inteleasa.

Celestine

Flipi spunea...

Aici trebuie să aprofundăm, e prima dată când mi se spune aşa ceva... hmmm